Educația în sănătate ca mijloc de prevenție

Educația în sănătate ca mijloc de prevenție

Autor Andra Bria, ASC, Brain Health Education & Advocacy Officer

Joi 16 October 2025, am avut oportunitatea să particip la “Educația în sănătate: Rezultate mai bune pentru pacienți și schimbări reale în politicile publice”, găzduită de MEP Tomislav Sokol (EPP, Croația) și organizată de EFNA (European Federation of Neurological Associations).

Întâlnirea a început cu un discurs principal susținut de MEP Tomislav Sokol, care a subliniat o statistică importantă: mai mult de jumătate dintre pacienți întâmpină dificultăți în a-și comunica eficient simptomele către furnizorii de servicii medicale.

Dacă pacienții nu reușesc să își explice bine simptomele sau nu înțeleg ce le spune medicul, atunci pot apărea confuzii care duc fie la un diagnostic greșit, fie la întârzierea tratamentului sau la faptul că nu urmează indicațiile primite.

O cultură medicală paternalistă, în care medicul este perceput ca autoritate supremă, reduce adesea disponibilitatea pacienților de a pune întrebări sau de a-și exprima punctul de vedere.

Trebuie să trecem de la un model de îngrijire medicală ierarhic la unul în care pacienții sunt informați, ascultați și implicați în propriul tratament!

Ca să prevenim, trebuie mai întâi să înțelegem ce se întâmplă în corpul nostru.

Hon. Prof. Kristine Sorensen, Fondatoare a Global Health Literacy Academy, a împărtășit o experiență personală, povestind cum, pentru o perioadă lungă, medicul nu i-a luat în serios simptomele, iar tratamentul a venit abia după mult timp. A subliniat diferența dintre a avea cunoștințe medicale și a înțelege efectiv starea sa de sănătate, menționând că, deși este medic, s-a simțit pierdută în această situație.

Cine ascultă, în ce moment și cum își descrie pacientul simptomele — toate acestea fac parte dintr-un diagnostic corect.

Când nu înțelegem, ajungem să punem etichete

Nadia Malliou a menționat că atunci când publicul nu înțelege anumite afecțiuni, poate apărea stigma. De exemplu: simptomele sclerozei multiple pot semăna cu comportamentul unei persoane care a consumat alcool, tremorul din boala Parkinson poate fi confundat cu consumul exagerat de cafea, iar manifestările ADHD pot fi interpretate greșit ca lipsă de disciplină.

De aceea, înțelegerea și dialogul sunt esențiale – pentru că în spatele fiecărui simptom neînțeles se află o persoană care trebuie întâmpinată cu empatie și compasiune.

Comunități mai informate, oameni mai sănătoși

Dr. Claire Behan  a subliniat faptul că asistentele medicale traduc de mult timp simptomele și informațiile medicale pentru pacienți și că este esențial să avem abilități care să ne permită nu doar să explicăm corect informațiile, ci și să le transmitem cu empatie.

Felul în care comunicăm și trecerea de la o abordare centrată pe pacient la una centrată pe uman sunt aspecte esențiale ale comunicării în sănătate. 

Afecțiunile medicale complexe cer o educare și o înțelegere pe măsură

Unele afecțiuni pot avea până la 40 de simptome diferite, ceea ce face diagnosticul și îngrijirea dificile chiar și pentru medici. Dacă medicii se confruntă cu aceste provocări, ne putem imagina cât de confuzi pot fi membrii familiei, angajatorii sau școlile atunci când încearcă să sprijine o persoană care trăiește cu astfel de probleme.

Pentru a crește capacitatea de sprijin, trebuie să încurajăm și să implicăm persoane și comunități dincolo de furnizorii tradiționali de servicii medicale (de exemplu, asistentele, aparținătorii și comunitatea) să ajute pacienții să-și înțeleagă simptomele, opțiunile și tratamentele disponibile.

Educația pentru sănătate devine tot mai mult un marker al privilegiului

Dr. Jana Midelfart-Hoff  a observat că persoanele active social și fizic, bine conectate și atente la propria sănătate sunt mai predispuse să găsească, să înțeleagă și să folosească corect informațiile medicale!

Între timp, ceilalți rămân în afara acestui cerc – afectați de diferențe în educație, acces digital și rețele sociale.

Adevărata echitate în sănătate nu înseamnă doar existența informației; înseamnă să construim sisteme de comunicare și sprijin care ajung la oameni acolo unde sunt ei.

A reduce acest decalaj înseamnă și să respectăm limbajul pacienților: modul în care ei își descriu corpul, experiențele și nevoile. Nimeni nu ar trebui lăsat în urmă.

Elisabeth Kasilingam  a menționat și importanța eticii și reglementării în folosirea inteligenței artificiale în sănătate. Pe măsură ce instrumentele de AI influențează modul în care oamenii caută, înțeleg și aplică informații medicale, a înțelege cum funcționează aceste sisteme devine parte a educației în sănătate.

Încredere, dialog și acțiune colectivă în era dezinformării

O reflecție importantă din partea MEP Vytenis Povilas Andriukaitis:

Trăim într-o perioadă în care teoriile conspirației, informațiile false și mesajele emoționale circulă rapid, iar societatea se fragmentează în „bule” unde oamenii luptă pentru propria versiune a adevărului.

În acest haos informațional, tot mai mulți ajung să caute răspunsuri la „Doctor Google”, estompând și mai mult granița dintre expertiză și opinie.

Pentru a reconstrui încrederea în știință, nu este suficient să verificăm informațiile. Avem nevoie de coaliții, spații comune și întâlniri în care comunitățile, profesioniștii și instituțiile să vină împreună.

Un sistem de sănătate construit pe responsabilitate comună

Europarlamentarul MEP Ondřej Dostál a subliniat că ajutarea pacienților să-și înțeleagă și gestioneze sănătatea începe cu transparență: în costuri, rambursări și în structurile care guvernează îngrijirea medicală.

Totuși, adevărata transformare înseamnă și extinderea responsabilității dincolo de medici. Asistentele și aparținătorii sunt adesea mai apropiați de realitatea de zi cu zi a pacienților, iar sprijinirea lor prin politici adecvate și programe de educație poate reduce presiunea asupra medicilor și poate face sistemul de sănătate mai receptiv.

Politicile de sănătate trebuie însoțite de investiții în educația pacienților și a aparținătorilor, astfel încât oamenii să își înțeleagă drepturile, opțiunile și costurile.

Un Index al Sănătății Creierului și alte indicatori la nivel de populație ar putea ghida alocarea echitabilă a resurselor și promova o cultură a prevenției și transparenței în întreg ecosistemul de sănătate.

Introducerea educației de bază despre sănătatea creierului în școli poate pune temelii solide pentru o înțelegere pe tot parcursul vieții a modului în care emoțiile, cogniția și comportamentul sunt conectate.

Dacă nu înțelegem sănătatea, ne poate costa – pe fiecare dintre noi.

Plătim deja prețul unei slabe înțelegeri a sănătății: prin decizii greșite, boli care ar putea fi prevenite și o neîncredere tot mai mare în recomandările medicale.

Este esențial să îi ajutăm pe oameni să analizeze critic informațiile despre sănătate: să poată distinge ce este credibil și ce poate face rău, pentru binele lor și al comunității.

Odată cu explozia „influencerilor” din sănătate și a recomandărilor generate de AI, devine esențial să creăm sisteme care îi învață pe oameni să recunoască mesajele comerciale prezentate ca sfaturi medicale și să verifice informațiile obținute de la AI folosind surse științifice de încredere.

Este normal să adresăm întrebări, să ne documentăm, să învățăm înainte de a accepta un tratament.

Este normal să întrebăm:

• Care sunt alternativele?

• Ce efecte secundare pot apărea?

• Cum îmi afectează un tratament viața, munca, somnul, creativitatea, fertilitatea, identitatea?

• Cum voi fi eu, peste câteva luni sau peste câțiva ani?

Este în regulă să ceri să iei notițe sau să primești instrucțiuni scrise.

Din păcate, modelul paternalist,  și, uneori, ritmul rapid, dictat de sistem, lasă puțin loc pentru dialog și decizii la comun.

La medic, n-ar trebui să ne fie rușine să întrebăm – dimpotrivă, întrebările trebuie să fie binevenite.

Educația pentru sănătate în acțiune: de la campanii de prevenție pentru sănătatea creierului la politici europene

Inițiative recente, precum EAN Brain Health Mission, programul CAS in Brain Health al Universității din Berna, arată cum educația pentru sănătate se poate transforma în acțiuni concrete, ajutând oamenii să își înțeleagă mai bine sănătatea creierului, să aibă grijă de ea și să își apere drepturile.

La nivel de politici publice,  EU Health Literacy Strategy și viitoarea Strategie UE pentru Sănătatea Creierului arată că există o recunoaștere tot mai mare a faptului că informarea și responsabilizarea comunităților sunt esențiale pentru a construi societăți mai sănătoase.

Pentru că educația pentru sănătate nu e doar despre informații – e și despre acces, cultură și învățare împreună.