Informații generale

Accidentul vascular cerebral (AVC) este o întrerupere bruscă a fluxului sanguin către o parte a creierului, ceea ce duce la lipsa oxigenului și a nutrienților esențiali pentru neuroni. Această întrerupere apare fie prin blocarea unui vas de sânge (AVC ischemic), fie prin ruptura lui și scurgerea sângelui în țesutul cerebral (AVC hemoragic). În ambele situații, celulele nervoase afectate încep să moară în câteva minute, iar funcțiile controlate de zona respectivă – mișcare, vorbire, memorie sau echilibru – pot fi grav compromise. Gravitatea și tipul simptomelor depind de localizarea și extinderea leziunii, iar intervenția rapidă este esențială pentru limitarea daunelor și salvarea vieții.

Fiecare minut contează!

În fiecare an, 12 milioane de oameni suferă un accident vascular cerebral. Asta înseamnă un caz la fiecare două secunde.

AVC-ul poate apărea brusc, fără niciun avertisment. În fiecare minut în care nu este tratat, milioane de celule nervoase mor. Cu cât trece mai mult timp până la intervenție, cu atât este mai mare riscul de leziuni cerebrale permanente, care pot afecta capacitatea persoanei de a merge, vorbi sau desfășura activitățile zilnice în mod independent.

Trista realitate este că 1 din 2 persoane care suferă un AVC își pierde viața din această cauză.
Dintre cei care supraviețuiesc, două treimi rămân cu complicații și dizabilități pe termen lung.

A recunoaște semnele unui AVC și a alerta imediat serviciile de urgență este primul pas esențial care poate asigura tratamentul rapid de care oamenii au nevoie.

Acest gest nu doar salvează vieți, ci crește șansele unei recuperări complete, permițând persoanelor care au trecut printr-un AVC să-și continue viața cât mai aproape de normal.

🕐 Timpul înseamnă creier!

Diagnostic

Diagnosticul AVC-ului se bazează pe evaluare clinică rapidă și investigații imagistice și de laborator.

  • Examinare clinică neurologică
    Medicul evaluează bruscitatea simptomelor, nivelul de conștiență, vorbirea, mobilitatea și coordonarea (adesea se folosește scala NIHSS).

  • Imagistică cerebrală de urgență

    • CT cerebral fără contrast – primul pas, pentru a diferenția rapid un AVC ischemic de unul hemoragic.

    • IRM cerebral – mai sensibil pentru detectarea ischemiei în stadii precoce.

    • Angio-CT / Angio-IRM – pentru identificarea ocluziilor vasculare sau a anevrismelor.

  • Analize de laborator
    Se verifică glicemia, coagularea, hemograma, funcția renală, electroliții, pentru a exclude alte cauze și a evalua eligibilitatea pentru tratament trombolitic.

  • Investigații cardiovasculare

    • ECG pentru detecția aritmiilor (ex: fibrilație atrială).

    • Ecocardiografie pentru identificarea surselor cardiace de embolie.

    • Doppler carotidian pentru evaluarea stenozelor arteriale.

  • Monitorizare continuă
    Pacientul este supravegheat în unitatea de stroke pentru evoluția simptomelor și complicații.

Pentru a pune diagnosticul final de AVC, medicul trebuie să stabilească:

  1. Dacă simptomele sunt cauzate de un AVC și nu de o altă afecțiune care poate imita AVC-ul (de exemplu: hipoglicemie, migrenă, epilepsie, infecții, tumori).
  2. Tipul de AVC – ischemic (blocarea unei artere) sau hemoragic (ruptura unui vas de sânge).
  3. Localizarea leziunii neurologice și zonele creierului afectate.
  4. Momentul de debut al simptomelor, esențial pentru stabilirea eligibilității la tratamente precum tromboliza.
  5. Severitatea afectării neurologice, de obicei prin scoruri clinice precum NIHSS.
  6. Cauza probabilă a AVC-ului (de ex. fibrilație atrială, ateroscleroză carotidiană, hipertensiune, malformații vasculare).
  7. Rezultatele investigațiilor imagistice, în special CT sau RMN cerebral.
  8. Rezultatele testelor suplimentare, precum analize de sânge, ECG, ecografie Doppler, angiografie sau ecocardiografie.

Tipuri de AVC

Accidentul vascular cerebral (AVC) se împarte în două categorii principale, în funcție de mecanismul prin care se produce afectarea creierului:

1. AVC ischemic

Acesta reprezintă aproximativ 80–85% din toate cazurile de AVC și apare atunci când un vas de sânge care irigă o zonă a creierului este blocat. Blocajul reduce sau întrerupe fluxul sanguin, privând țesutul cerebral de oxigen și nutrienți.
Tipuri specifice de AVC ischemic:

  • Trombotic – apare prin formarea unui cheag (tromb) direct într-o arteră cerebrală, de obicei pe fond de ateroscleroză.

  • Embolic – apare când un cheag format într-o altă parte a corpului (de exemplu, inimă în fibrilație atrială) ajunge în arterele creierului și le blochează.

  • Atac ischemic tranzitor (AIT/TIA) – blocaj temporar, cu simptome ce durează <24h; este un semnal major de alarmă pentru un posibil AVC major.

2. AVC hemoragic

Reprezintă aproximativ 15–20% dintre AVC-uri și este cauzat de ruptura unui vas de sânge în creier, care duce la formarea unei hemoragii. Presiunea sângelui acumulat afectează direct țesutul cerebral.
Tipuri specifice de AVC hemoragic:

  • Hemoragie intracerebrală – ruptura unui vas în interiorul țesutului cerebral; asociată adesea cu hipertensiune arterială severă sau boală vasculară.

  • Hemoragie subarahnoidiană – sângerare în spațiul dintre creier și membranele sale protectoare, de obicei din cauza unui anevrism rupt.

Tratamente pentru AVC

Tratamentul accidentului vascular cerebral (AVC) depinde de tipul său (ischemic sau hemoragic), de timpul scurs de la debut și de gravitatea simptomelor. Intervenția rapidă este esențială pentru a salva țesut cerebral și pentru a îmbunătăți șansele de recuperare.

1. Tratamentul AVC-ului ischemic

(aprox. 80–85% din cazuri — cauzat de un cheag care blochează o arteră cerebrală)

a. Tromboliza intravenoasă (tPA / alte fibrinolitice)

  • Se administrează în primele 4,5 ore de la debutul simptomelor.

  • Dizolvă cheagul și restabilește fluxul sanguin.

  • Este tratamentul standard în faza acută dacă nu există contraindicații.

b. Trombectomia mecanică

  • Procedură endovasculară prin care un cateter este introdus în vasul de sânge pentru a extrage cheagul.

  • Eficientă mai ales în ocluziile de vase mari.

  • Fereastră terapeutică: până la 6 ore, uneori extinsă la 24 de ore în cazuri selectate (pe baza imagisticii avansate).

c. Antiplachetare și anticoagulare

  • Antiplachetare (Aspirină, clopidogrel) — după stabilizarea pacientului, pentru prevenirea recurenței.

  • Anticoagulare (în fibrilația atrială) — prevenirea formării cheagurilor viitoare, nu folosite în faza foarte acută.

2. Tratamentul AVC-ului hemoragic

(aprox. 15–20% din cazuri — provocat de ruptura unui vas de sânge în creier)

a. Controlul tensiunii arteriale

  • Scăderea controlată a tensiunii pentru a reduce extinderea hemoragiei.

b. Reversia anticoagulantelor

  • Administrarea de antidoturi sau factori de coagulare pentru a opri sângerarea.

c. Tratament chirurgical

  • Evacuarea hematomului (în hemoragii mari cu efect de masă).

  • Cliparea sau embolizarea anevrismelor în hemoragia subarahnoidiană.

  • Repararea malformațiilor arteriovenoase (MAV).

3. Îngrijire în unitatea AVC

Indiferent de tipul de AVC, pacientul beneficiază de:

  • monitorizare neurologică și cardiacă continuă

  • controlul glicemiei, temperaturii și oxigenării

  • tratamentul complicațiilor (edem cerebral, convulsii)

Unitățile de AVC cresc semnificativ rata de recuperare.

4. Reabilitare și recuperare

Începe ideal în primele 24–48 de ore și include:

  • fizioterapie

  • logopedie

  • terapie ocupațională

  • managementul tulburărilor cognitive și emoționale

Reabilitarea este un element esențial pentru recuperarea funcțiilor afectate.

Hartă spitale AVC

Abonează-te pentru a afla noutăți!

Dorești să fii la curent cu ultimele noutăți despre accidentul vascular cerebral?