Epilepsie

1. Anamneza (discuția cu pacientul și familia)

Primul pas este o discuție detaliată între medic și pacient, în care se analizează:

• Descrierea crizelor (cum apar, cât durează, ce simptome le însoțesc)

• Istoricul medical personal și familial

• Factori declanșatori cunoscuți (somn insuficient, stres, lumină puternică etc.)

• Evenimente recente (traumatisme, infecții, febră)

Este foarte util dacă un martor al crizei (familie, prieten) poate oferi detalii sau chiar o înregistrare video, deoarece pacientul poate să nu își amintească episodul.

2. Examinarea neurologică

Medicul va face o examinare clinică pentru a evalua funcțiile sistemului nervos: coordonarea, reflexele, sensibilitatea, forța musculară, etc. Acest pas poate ajuta la identificarea unor semne care sugerează o cauză specifică.

3. Electroencefalograma (EEG)

EEG-ul este testul cel mai important în diagnosticarea epilepsiei. El înregistrează activitatea electrică a creierului prin electrozi plasați pe scalp. Pot fi folosite:

• EEG de rutină (20-30 minute)

• EEG prelungit sau monitorizare video-EEG (până la 24-72 de ore)

• EEG în somn sau în timpul privării de somn (pentru a crește șansa de a detecta activitate epileptică)

EEG-ul poate detecta „descărcări epileptiforme”, chiar și în absența unei crize.

4. Investigații imagistice

a. RMN cerebral (Rezonanță Magnetică Nucleară)

Este esențial pentru a identifica eventuale leziuni structurale ale creierului (tumori, malformații, cicatrici, etc.) care pot cauza epilepsia.

b. CT cerebral (mai rar folosit)

Se poate face în urgențe sau dacă RMN-ul nu este disponibil.

5. Teste suplimentare (opțional)

• Analize de sânge: pentru a verifica nivelurile de electroliți, zahăr, funcția hepatică/renală, posibile infecții sau tulburări metabolice.

• Teste genetice: în cazurile în care se suspectează o formă genetică de epilepsie.

• PET sau SPECT cerebral: metode avansate pentru localizarea precisă a sursei crizelor, mai ales înainte de o intervenție chirurgicală.

Epilepsia este clasificată în funcție de tipul crizelor și de zona creierului afectată. Cele mai comune forme includ:

1. Epilepsia focală (parțială)

Crizele încep într-o zonă bine definită a creierului. Pot fi:

• Focale simple – fără pierderea conștienței

• Focale complexe – cu alterarea conștienței sau comportamente automate

2. Epilepsia generalizată

Crizele afectează ambele emisfere cerebrale simultan. Tipurile includ:

• Crize de absență – pierderi scurte de conștiență, mai ales la copii

• Crize tonico-clonice – convulsii clasice cu pierderea conștienței, cădere și mișcări violente

• Crize mioclonice – spasme musculare bruște și rapide

• Crize atonice – pierderea bruscă a tonusului muscular, care poate cauza căderi

3. Epilepsii de cauze cunoscute sau sindroame epileptice

Acestea sunt forme specifice de epilepsie, adesea cu cauze genetice sau structurale, precum sindromul Dravet sau epilepsia rolandică.

Epilepsia este o boală tratabilă în majoritatea cazurilor, iar obiectivul principal este controlul crizelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului.

1. Tratament medicamentos

Medicația antiepileptică este prima linie de tratament. Există numeroase medicamente disponibile, iar alegerea se face în funcție de tipul epilepsiei, vârsta pacientului și toleranța la medicamente. În multe cazuri, tratamentul medicamentos duce la dispariția completă a crizelor.

2. Intervenții chirurgicale

Pentru pacienții cu epilepsie rezistentă la tratament medicamentos, se poate recomanda intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea zonei cerebrale unde se declanșează crizele.

3. Stimularea creierului sau a nervului vag

Dispozitive implantabile care trimit impulsuri electrice regulate care pot ajuta la reducerea frecvenței crizelor. Pot fi utilizate în rare cazuri și numai după o evaluare într-un centru de expertiză care derulează Programul național de diagnostic și tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanță – subprogramul de Diagnostic și tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos.

În prezent singurul centru de expertiză de acest fel, pentru adulți, se află la Spitalul Universitar de Urgență București.

4. Dieta cetogenă

O dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați, folosită mai ales la copii, poate reduce semnificativ crizele în unele forme de epilepsie.