Despre epilepsie, anxietate și despresie

Autor Kara Ion Aloiz

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, epilepsia este o boală cronică a creierului, care afectează aproximativ 50 de milioane de persoane la nivel global. Aceasta este caracterizată de convulsii recurente, care produc mișcări involuntare, acompaniate uneori și de pierderea conștienței.

 

Pe lângă simptomele prezentate și problemele adiționale asociate cu această boală, persoanele cu epilepsie sunt și stigmatizate de către populație, motiv pentru care multe dintre ele dezvoltă și alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia.Există deja numeroase materiale informative despre epilepsie și adaptarea la viața cu această boală, însă multe dintre ele nu iau în considerare și problemele adiționale care tind să apară odată cu stabilirea diagnosticului.

În continuarea acestui articol vom discuta despre viața cu epilepsie și alte probleme asociate cu sănătatea creierului, pentru o mai bună informare despre simptomele prezentate, potențialele dificultăți întâlnite și apelarea la ajutorul necesar.

Legătura dintre epilepsie și sănătatea mintală

Persoanele cu epilepsie au un risc mai mare de a dezvolta depresie comparativ cu populația generală. De asemenea, până la un sfert dintre acestea pot prezenta tulburări de anxietate la un moment dat în viață. Aceste probleme pot fi cauzate de multipli factori, inclusiv modificările cerebrale asociate epilepsiei, efectele secundare ale medicamentelor antiepileptice dar și stresul psihologic generat de trăirea cu această afecțiune.

Impactul diagnosticului asupra stării emoționale

Primirea diagnosticului de epilepsie poate fi copleșitoare, declanșând o gamă largă de emoții, de la șoc și negare, la frică și depresie. Adaptarea la această nouă realitate implică acceptarea condiției și învățarea modului de a trăi cu ea. Educația despre epilepsie joacă un rol important în acest proces, ajutând pacienții să înțeleagă mai bine boala și opțiunile de tratament disponibile.

Anxietatea și depresia în contextul epilepsiei
Conform unui studiu publicat în anul 2024, prevalența depresiei în rândul persoanelor cu epilepsie variază de la 30% la 50%. Anxietatea este adesea subdiagnosticată, deși este la fel de prevalentă ca depresia în rândul acestor persoane. Simptomele pot include neliniște constantă, oboseală, dificultăți de concentrare și tulburări de somn.

Anxietatea devine o problemă atunci când începe să afecteze activitățile de zi cu zi, cum ar fi somnul, abilitatea de a părăsi casa, alimentația și interacțiunea cu alte persoane. Mai mult decât atât, persoanele anxioase pot prezenta dificultate în a se relaxa, ceea ce poate duce la oboseală sau lipsă de energie.

Alte consecințe ale anxietății pot include incapacitatea de concentrare, stare de panică în anumite situații, somn întrerupt și iritabilitate.

În ceea ce privește depresia, este posibil ca persoana afectată să prezinte stare de tristețe fără motiv specific. De cele mai multe ori, aceasta devine o problemă atunci când tristețea nu dispare timp de două săptămâni și începe să afecteze viața de zi cu zi.

În cazul epilepsiei, persoanele diagnosticate cu această problemă tind să dezvolte depresie și din cauza felului în care viața lor a fost afectată de diagnosticul stabilit.

Strategii de gestionare a sănătății mintale

1. Tratament medicamentos

Este posibil ca anumite medicamente prescrise pentru epilepsie să prezinte și efecte secundare care pot afecta dispoziția. Primul și cel mai important pas spre gestionarea corespunzătoare a sănătății mintale este obținerea atenției medicale necesare.

Dacă este vorba de epilepsie, discutați cu medicul specialist despre potențialele efecte secundare ale tratamentului prescris, iar dacă este vorba de anxietate sau depresie, o consultație adițională ar putea oferi medicamente separate pentru a trata simptomele prezentate.

Asigurați-vă că medicamentele prescrise nu reacționează în mod negativ cu cele existente deja, pentru a evita potențiale complicații. Asta înseamnă informarea specialiștilor despre orice tratament curent, care este administrat în mod activ.

2. Psihoterapia

Consilierea psihologică poate ajuta pacienții să înțeleagă și să gestioneze emoțiile asociate cu epilepsia. Mai mult decât atât, aceste terapii pot ajuta și la reducerea nivelului de anxietate sau depresie, făcându-le astfel mai ușor de gestionat.

Discutați cu un specialist în acest domeniu, pentru a afla tipul de terapie optim pentru situația dumneavoastră. Pentru unele persoane, de exemplu, terapia individuală ar putea oferi rezultatele cele mai bune, în timp ce terapia de grup ar putea fi optimă pentru alte cazuri.

3. Suportul social

Participarea la grupuri de sprijin oferă oportunitatea de a împărtăși experiențe și de a învăța strategii noi de a face față situației curente. Adițional, comunicarea deschisă cu familia și prietenii este, de asemenea, esențială pentru menținerea unei rețele de sprijin solide.

4. Stil de viață sănătos

Adoptarea unui stil de viață echilibrat, care include exerciții fizice regulate, alimentație sănătoasă și somn de calitate, poate îmbunătăți dispoziția și poate ajuta la reducerea simptomelor anxietății și depresiei.

Această asociere a fost confirmată și de un studiu publicat în anul 2022 în jurnalul internațional “Health Promotion Perspective”, care a analizat cazurile de anxietate și depresie în timpul pandemiei. La finalul acelui studiu, cercetătorii au concluzionat că activitatea fizică, reducerea sedentarismului și dietele sănătoase au fost asociate cu reducerea sentimentului de anxietate și depresie.

Combaterea stigmatizării

Stigmatizarea socială asociată cu epilepsia este unul dintre principalii factori care duc la izolare, la scăderea stimei de sine și la apariția anxietății sau depresiei, motiv pentru care educația publicului larg, informarea, conștientizarea și împărtășirea experiențelor personale sunt importante.

Concluzie

Sănătatea mintală a persoanelor cu epilepsie este un aspect esențial care necesită atenție și îngrijire adecvată. Prin combinarea tratamentului medical cu suportul psihologic și social, pacienții pot duce o viață împlinită și echilibrată.

Întrucât multe persoane nu doresc să recunoască prezența anxietății sau depresiei, trebuie menționat faptul că sinceritatea și cooperarea onestă cu cadrele medicale este esențială pentru a obține tratamentele optime pentru fiecare caz în parte.

Reținerea informațiilor sau diminuarea intensității simptomelor nu face altceva decât să întârzie tratamentul necesar și să ducă la potențiale complicații sau dificultăți adiționale.

Referințe:
1. Organizația Mondială a Sănătății – https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/epilepsy
2. Prevalența depresiei în rândul persoanelor cu epilepsie – https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10914221/
3. Health Promotion Perspective – https://hpp.tbzmed.ac.ir/Article/hpp-35087

Leave A Comment